 Akashase vede cine e fan adevarat ;)Din: SilverMoon City
Postari: 344
|
|
HORROR STORY 4
Buna. Numele meu este Christina. Te-ai plimbat vreodata seara in cimitire vechi? Eu nu as recomanda asta. Nu stii niciodata pe cine sau ce poti intalni.
Intr-o seara de miercuri, Shannon venea de la o reuniune a cercului de studiu. In timp ce mergea spre casa, se gandea la tote intalnirile istorice pe care trebuia sa le stie pentru un test. Era atat de ganditoare incat a fost atat de surprinsa cand a ajuns repede la cimitirul Shady Tree.
Isi amintea ca ea a crescut nu departe de cimitir, chiar putin mai jos de el ; ii dadea fiori si acum, in special noaptea. Nu conta ce vreme este afara, curentul de aer din cimitir mirosea mereu a formol, datorita faptului ca in apropiere se afla o morga, in incinta cimitirului.
Shannon se calma. Isi continua drumul obisnuit prin cimitir, trecand printre cripte si cruci. A observat un baiat care se afla la mica distanta de ea. Tanarul purta o jacheta de universitate cu numarul 08 scris pe maneca.
Baiatul parea sa aibe aceiasi varsta cu Shannon, dar ea nu il mai vazuse niciodata pana atunci. El privea in jos si privea fix la o piatra funerara. Shannon nu a vrut sa il intrerupa, gandindu-se ca poate este foarte suparat si a decis sa-l lase in pace si sa-si continue drumul.
Imediat cum a trecut de el, a auzit ca cineva ii vorbeste.
-Scuza-ma.
Era baiatul. Vocea lui a sunat puternic si clar.
-Scuza-ma daca te deranjez, dar cred ca m-am pierdut un pic.
Shannon s-a intors spre baiat, fiind acum fata in fata cu ea.
-Unde trebuie sa mergi? A intrebat ea.
Tanarul a mentionat un oras de care Shannon nu auzise niciodata.
-Imi pare rau, spuse ea, dar nu stiu unde este.
-Oh, este OK. Tind sa ma pierd mereu. Sunt sigur ca o voi scoate la capat si cu asta, adauga el razand, pentru prima data de cand Shannon incepu conversatia cu el.
-Sunt Shannon, spuse ea intinzandu-si mana
-Sawyer. Incantat de cunostinta.
In jur de o ora, Sawyer si Shannon au discutat despre orice, de la scoala (el fiind la Lincoln, ea la Warren), pana la filme si sport. Shannon a fost uimita cat de multe putea sa dicute cu el. Sawyer parea genul de baiat foarte interesant, misterios si nu in ultimul rand, foarte draguţ. In final, mama lui Shannon, iesi pe strada, strigand catre ea:
-Shannon, intra in casa, este tarziu!
-Oh, trebuie sa plec. Cum vei merge acasa? Intreba ea.
-Nu-ti face griji. Voi lua un taxi, spuse el zambind frumos.
Shannon facu cativa pasi, dar se intoarse cu fata spre el.
-Esti asa simpatic. Crezi ca ma poti suna alta data ? fara sa astepte un raspuns, a scos repede o bucata de hartie si un pix pe care si-a notat numarul de telefon, dand foaia baiatului, apoi alergand spre casa.
Toata saptamana, singurul lucru la care se gandea Shannon era Sawyer. Pana vineri, prietenii ei erau stresati de povestile ei despre acel baiat misterios.
-O sa mergem la un restaurant in serara asta, spuse Samantha, prietena ei cea mai buna. Ar trebui sa vii. Acolo vor fi o gramada de Studenti de la Lincoln. Unul dintre ei poate fi “Romeo” al tau, spuse fata razand.
-Cred ca o sa raman acasa, nu prea am chef de o iesire in seara asta. Bineinteles, Shannon spera ca Sawyer sa o sune, dar cu trecerea zilei, se gandea ca acesta nu o va mai face.
-Bine, faci cum vrei, spuse Samantha, lasand-o pe Shannon in camera sa.
Pana seara tarziu, Shannon nu se departa de telefon. In sfarsit, dupa o gramada de timp pierdut, telefonul suna. Shannon ridica repede receptorul.
-H-h-h-ello? Era Samantha. Ceva nu era in regula.
-Nu vei crede niciodata ceea ce am auzit acum. Nu stiu cu cine ai discutat tu acum cateva seri, dar singurul Sawyer de la Lincoln a fost ucis cu luni in urma. Cadavrul lui s-a gasit in apropierea râului Carslie.
-CE????!!! Striga Shannon de la celalalt capat al firului.
-Se pare ca a fost un football star acolo. Avea numarul 08 pe maneca jachetei cu care a fost imbracat cand a fost ucis. Nu stiu cu cine ai discutat tu acum cateva seri, dar sigur nu a fost Sawyer.
In timp ce Samanhta ii povestea mai multe despre acel baiat care decedase, Shannon a inceput sa auda niste zgomote estompate. Sunau ca niste pasi grei...
-Trebuie sa plec, spuse Shannon inchizand repede telefonul si indreptandu-se speriata spre fereastra. A ridicat jaluzelele si l-a vazut pe Sawyer in cimitir. El striga la ea, avand in mana niste obiecte ciudate. Se intrepta spre casa ei. Norii de pe cer disparura, iar lumina noptii cazu pe pamant lasând lumina sa să dezvaluie ca fata lui Sawyer arata acum ca cea a unui schelete.
-Oh, nu! Ce am facut?? Striga Shannon cazand in genunchi.
_______________________________________
|
|
)) 
. De acolo, era lăsat să cadă liber, iar în momentul în care mai avea doar 10 cm până la pământ, căderea era oprită brusc. Rezultatul final era dislocarea umerilor şi modificarea pentru totdeauna a conformaţiei trunchiului.