 Yo-chanse vede cine e fan adevarat ;)
Postari: 319
|
|
Credeti'ma, nici eu nu stiu ce o sa se intample! Ideile pur si simplu vin asa....de'odata...ma rog :]] era prea penibil sa fie un monstru sau o chestie care saliveaza si rage.
Deci, next:
- Acum scuzati-ma, dar am treburi mai bune de facut! am zis si am luat-o pe Sorina de mana.
Am tras-o pe fata afara din biserica si am urmat drumul spre casa. Nimeni nu a scos niciun sunet. Am ajuns cat de repede am putut acasa, am incuiat usa si mi-am facut cale spre dormitor. Am incercat sa evit privirea Sorinei. Din pacate, am esuat lamentabil. In ochii ei inca se mai citea uimirea si ingrijorarea. Mi-am lasat capul in jos si m-am inchis in camera. M-am intins in pat si mi-am pus castile. Muzica imi urla in urechi. Nu mai era mult si surzeam. Mai bine asa. Mi-am amintit niste filme horror si niste jocuri drama-thriller pe care le jucasem. Ce urma sa se intample cu noi? Aveam sa ajungem sa ne injunghiem reciproc cu un cutit de bucatarie? Sau aveam sa le rad capul la toti cu mirobolanta mea sabie si sa ma spanzur? Sau poate Sorina, care va realiza ca nu mai poate rezista, ne va tortura pe toti si ne va bate cuie in degete? Sau poate Cris, care ma indoiesc ca ar putea face ceva rau, ne-ar zbura creierii cu pistoalele ei? Sau poate Daniel, cu experienta lui in dinamite si explozibil in general ne va arunca pe toti in aer. Amintindu-mi de scenele sangeroase din jocul japonez Higurashi No Naku Koro Ni, sau din School Days sau din filmele extrem de false din seria Final Destination. Mi-am scuturat capul, incercand sa alung gandurile infricosatoare. Fara success, insa. Ascultam melodia tematica din Higurashi. Simteam cum ochii mi se inchid. Fredonam cantecul. As fi spus si versurile, dar erau in japoneza si imi era greu sa le tin minte. Am lasat intunericul sa imi inunde privirea si imi aduceam aminte de chipurile personajelor din joc, cum toate aratau atat de inocente…Capul incepea sa mi se invarta si am incercat sa nu adorm.
Indiferent de ce faceam, nu aduceam nicio modificare asupra starii de somnolenta care se intinsese in intregul meu corp. M-am intors pe burta si mi-am strecurat mainile sub perna. Incet, m-am cufundat intr-un somn adanc.
End of part I
Part II - Din punctul de vedere al Sorinei
Ma plimbam nervoasa prin camera. Dadeam ocoluri canapelei de piele din mijlocul sufrageriei. Nu aveam stare.
- Calmeaza-te, respira adanc si du-te si spune-i! imi repeta Cris.
- Dar cum as putea sa ma calmez cand…! incepeam de fiecare data, dar nu reuseam sa termin fraza.
- Doamne! Fato, tu esti batuta in cap? Te-au scapat ai tai in cap la nastere? Un baiat tocmai si-a declarat dragostea vesnica pentru tine si tu stai si te crizezi ca disperata in sufragerie. Am trait s-o vad si pe asta!
- Hai mai scuteste-ma! Ca daca te ia vreo unu la viol, il ai pe frate-tau care iti asigura spatele! m-am enervat.
- Te-am auzit! striga Daniel de undeva din baie.
- Putin ma intereseaza! i-am raspuns.
Of, Doamne! Sunt al naibii de prost dispusa cand patesc faze de-astea. Adevarul e ca, oamenii buni, care cititi ce scriu/zic eu acuma, si eu il plac pe Alex, dar cand vine vorba de exprimat sentimente, sunt varza si foarte timida si penibila. Deocamdata asta e motivul discutiei mele cu Cris. Fata asta e atat de buna la chestia asta si eu sunt mai mare decat ea si, vorba lui Daniel: EPIC FAIL! Mda, meditam ce sa ii spun lui Alex. Variante? Eu am gasit doua, cam penibile, dar…
1. Intru in camera la el, il imbratisez, si ii zic “Si eu te iubesc atat de mult! Nu stiu ce s-ar intampla daca te-as pierde!”. APOI! Urmeaza privirea de fata cuminte si inocenta, careia niciun baiat nu ii poate rezista. And in the end: pupici, XOXO, stiti voi.
2. Intru in camera, ii sar de gat si ne mozolim reciproc, ne bagam limba pana in gat, ce fac disperatii.
Deci nu. Never ever. Totusi trebuie sa fac ceva, altfel s-ar putea sa raman cu buza umflata. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus pana la el la usa. M-am iutat ingrijoarata la Cris care ma incuraja, facandu-mi din ochi. Am batut la usa, asteptandu-ma sa iasa Alex si sa incepe sa urle la mine de ce il deranjez. Dar nu se simti nicio miscare. Am batut din nou, dar niciun raspuns nici de data asta. Am apasat incet clanta si am tras cu ochiul prin crapatura dintre usa si tocul acesteia. Alex statea intins pe pat si, dupa respiratia sacadata, mi-am dat seama ca dormea. Am intrat in varful picioarelor si am inchis usa in urma mea. M-am asezat turceste langa pat si am privit camera. Era varuita in albastru deschis si era foarte dezordonata. Patul statea sub geam iar pe peretele din fata era un sifonier imens in care se zareau cateva perechi de blugi. Tricourile lui erau aruncate pe jos si diferite articole de imbracaminte (nu am avut curajul sa aflu ce erau) atarnau de prin sertare. De birou statea sprijinita chitara electrica a lui Alex si in spatele dulapului erau asezate chitara acustica si skateboard-ul lui. Laptopul era asezat pe noptiera si cateva cabluri atarnau pe langa el. Am observat iPod-ul lui sub el. Dormea cu castile infipte bine in urechi. Macar asa nu va observa ca sunt aici. Cel putin, nu pana se va trezi. Pe birou erau ingramadite cateva benzi desenate Marvel si Transformers. Pe un raft de deasupra, mii de CD-uri erau asezate in ordine alfabetica. Cred ca avea toate programele posibile si imposibile pentru Mac. Ce m-a mirat a fost ca avea carti in camera. CARTI!!! De criminalistica si SF-uri, dar macar le avea. Pe sub pat avea ingramadite tot felul de chestii cum ar fi carnetele, ghiozdane, sosete, carti pentru scoala etc.
Am inceput sa imi trec absenta mana prin parul lui des si negru. Baiatul se incrunta o clipa si am crezut ca l-am trezit, dar reveni la somnul lui linistit.
Next some other time! XOXO (And btw, thanks for da comms!)
_______________________________________
Everything will be okay in the end. If it's not okay, it's not the end.
|
|
