|
|
O fana TH a citit un interviu din revista YAM in care preferatii ei Bill si Tom spuneau: "singuri nu vom ramane niciodata".O alta fana chiar vrea sa o cunoasca pe prietena lui Bill:"Cei doi sunt un cuplu perfect si se potrivesc de minune!" Nu e cazul de crize,dar e bne sa intrebi la o revista pt k ei stiu tot si te-ar lamuri: Nu e adevarat!Bill NU are prietena!! În timp ce Bill aşteaptă deja în backstage (e corect: în backstage? Nu prea cred, dar aşa se traduce!) vin Tom, Georg si Gustav proaspeţi (ha? nu ştiu ce poate să însemne) de la soundcheck. Cuminţi (vezi să nu) şi cu o cantitate însemnată de pudră pe faţă se prezintă, în timp ce coboară unul după altul de pe scenă în backstage (scz dak e greşit). Cei trei au deja o bilă albă la noi. Şi Bill – în realitate mult mai mare şi cu siguranţă mai matur decât în poze – se prezintă prietenos, cu vocea lui încă... ăăă... aici nu mai ştiu: “leicht brüchig”???????? încă puţin subţire, să zicem.
Una dintre întrebările mele îşi găseşte deja un răspuns: “După toate poveştile mai mult sau mai puţin inventate care s-au scris despre voi, aveţi pe cineva care are grijă de voi (aufpassen nu se traduce altfel)?” Răspunsul este DA, îmi dau seama, căci cel puţin la interviuri este o angajată cu ei, care intervine atunci când băieţilor li se pare o întrebare nu este chiar cum trebuie şi nu vor să răspundă.
Noi nu suntem presă de scandal. Doamna de la casa de discuri nu prea o să aibă ce să facă astăzi. Acum vine ceva ce nu înţeleg: “Auch zu viel Trubel mutet man den vier Jungen nicht zu: Sie hätten heute erst ein Interview gegeben, das leider ausgerechnet beim Frühstück.” Poate ştii tu. Pentru că nu trebuie să răspundă în 30 de minute la aceleaşi întrebări plictisitoare, par chiar să se bucure că pot discuta un pic cu noi. Le-am pregătit şi ceva frumos:
La început vrem să ascultaţi câteva cântece – de la trupe care v-ar fi putut influenţa sau plăcea.
The Cure - “Boys Don't Cry”
Tăcere.
Este de la The Cure.
Georg: De plăcut îmi place în orice caz, dar e un pic mai vechi.
Bill: Nu e chiar stilul meu, dar e OK.
Ştii cum arată solistul, nu?
Bill: De ce, cum arată?
Seamănă într-un fel cu tine, ok, numai la styling, în mărime e cam de opt ori cât tine.
(Bill zâmbeşte)
La subiectul ăsta nu se poate afla prea mult de la Tokio Hotel. Înainte să cântăm cântecul următor, se aude foşnăit de chipsuri (nu ştiu cum să zic altfel). Bill şi Tom au descoperit un nou sortiment de chipsuri, foarte cool, pe care îl mănâncă nepăsători în timpul interviului. Georg se mulţumeşte cu o banană, dar Gustav se ascunde într-un colţ, departe de masa cu mâncare, în schimb poate să se joace aproape neobservat cu telefonul său mobil (şi din acest motiv nu prea mai participă la interviu).
Rage Against The Machine - “Killing In The Name”
Gustav: (foarte repede, după doar câteva acorduri) Rage Against The Machine - “Killing In The Name”. Asta e muzica. pe care o ascult de obicei. În rest mai ascult System Of A Down, Korn, Slipknot şi Metallica (Gustav? Cine s-ar fi gândit?)
Georg:Şi mie îmi place, din păcate nu mai există. Dar “Bombtrack” şi de-astea mi se par super mijto! Dar şi Audioslave sunt super.
Gustav:Asta este de fapt toată componenţa veche a trupei Rage Against The Machine cu un alt vocalist.
The Clash - “London Calling”
Tăcere.
Este The Clash. Vă spune ceva, nu?
Bill:The Clash, clar, dar cântecul nu-l ştiu. Dar The Clash, cum să spun... Am ascultat câteva albume şi nu îmi par decât puţine chestii bune. Un album întreg nu reuşesc să ascult de la primul la ultimul cântec, dar unele chestii sunt chiar bune.
Georg:Nu mi-a prea păsat niciodată de The Clash, dar am ascultat câteva cântece cu Bill. Ascultam destul de des muzică împreună.
De unde faceţi rost de muzica pe care o ascultaţi momentan?
Bille la casa noastră de discuri. Rafturile noastre cu CDuri mai au puţin şi cedează, primim atâtea lucruri. Momentan ascultăm chiar foarte, foarte multă muzică.
Când mai aveţi timp pentru asta?
Tom:Călătorim peste tot cu maşina, sau zburăm. E mai degrabă opusul: ne umplem timpul cu foarte multă muzică.
Care este CDul care se aude cel mai des în autobuz?
Bill:Este foarte amestecat, eu ascult în orice caz atâtea...
George exemplu am ascultat azi Michael Buble.
Şi?
Georga, OK ... ca să adormi.
Bill:Eu ascult mai degrabă Green Day sau Three Doors Down. De la Three Doors Down îmi place totul. N-am auzit încă cum cântă live, aşa că nu ştiu cum sunt.
Tom:Păi, avem DVDul Live. Dar este sigur prelucrat.
Billa, Green Day au şi ei un Live DVD super! Foarte mijto – Green Day, chiar îmi plac.
Printre cuvinte foşnăie pungile de chipsuri ale lui Bill şi Tom.
Te simţi şi un pic influenţat de Billie Joe Armstrong? Şi el are stilul acesta de a se machia cu eyeliner negru şi aşa...
Bill: Trebuie să spun că nu mă prea las influenţat de nimeni. Îmi plac o grămadă de chestii (muzică, nu altceva) şi ascult tot ce îmi place. Dar când vine vorba de cum cânt şi de style, nu îmi prea pasă de alţii, sunt eu însumi, aşa a fost întotdeauna. Nici eu, nici Tom nu ne-am ales vreun idol şi am zis: Gata, din clipa asta mă îmbrac şi cânt la fel ca el, sau aşa ceva. Pur şi simplu suntem noi.
Atunci cum ai ajuns la stylingul ăsta? Doar e destul de deosebit!
Bill: E destul de mult timp de-atunci, fac asta de o bună bucată de timp. La o petrecere de Haloween m-am machiat ca un vampir. Îmi plac şi filmele horror, şi atunci am început să mă machiez şi la şcoală şi peste tot – aşa a început. Pur şi simplu am avut chef să fiu altfel.
Ţi-ai fi putut imagina cât o să vorbească lumea despre freza ta nouă?
Bill:Pentru mine e mai degrabă neinteresant. Mi se pare că presa se ocupă mult prea mult cu asta. Nu am vorbit despre asta la intervieuri pentru că nu mi se pare cine ştie ce. Pur şi simplu am avut chef s-o fac. Am avut timp de cinci ani freza veche şi am avut chef de ceva nou. Asta e cam tot ce se poate zice.
Şi nici nu trebuie să o aranjezi aşa mult şi să-ţi dai cu tot felul de chestii în păr.
Ce trebuia să fie o observaţie e un prilej perfect pentru angajata casei de discuri să intervină (e prea discutată tema asta). În ordine, nu vrem să mai vorbim despre extensii.
Sunt atâtea poveşti despre voi. Le mai citiţi?
Toma, în orice caz. Am minţi dacă am zice că nu ne interesează. Urmărim apariţiile în presă...
Deci vă aprovizionaţi săptămânal cu toate revistele apărute...
Tom:Nici chiar aşa, dar întotdeauna când oprim la benzinării – şi asta se întâmplă f des – ne luăm ceva de citit şi vedem, ce mai scriu despre noi. Colecţionăm tot, căci o să vină o vreme când n-o să se mai scrie nimic despre noi.
Normal că presa înfrumuseţează tot. Dar asta ni se pare mai degrabă amuzant. Noi ştim doar, ce am zis. Fantezii reporterilor nu i se pun limite. Se scriu multe. Oamenii cred că ştiu extrem de multe despre tine şi asta e mai degrabă amuzant.
Se întâmplă şi să nu fi vorbit deloc cu ei? Adică, să apară un articol cu o temă despre care nu aţi spus nimic?
Tom:Se mai întâmplă şi de-astea, clar. Logic! (clar? logic? Băieţii sunt adevărate vedete!)
Au fost şi oameni care au vândut pozele voastre din vacanţe. Cum v-aţi simţit?
Tom:Ne-am pregătit de înainte să se întâmple totul să avem mult mai puţină intimitate odată cu succesul. Clar. Suntem pregătiţi, dar este surprinzător, cât de departe se ajunge... Dar trebuie să accepţi asta. Şi dacă se întâmplă aşa ceva ... so what?
Noi vedem asta mai mult decât privat şi nu vrem să discutăm aşa de mult. Pentru noi sunt cele mai multe lucruri încă private, chiar dacă oamenii cred că ştiu foarte multe despre ele. E treaba noastră.
Este pe Net un fan, care a luat o poveste de-a voastră, a înfrumuseţat-o şi înflorit-o cum a vrut şi a povestit-o. Fanii voştri îşi fac o imagine proprie despre voi, care nu prea vă seamănă. Cum este când vă întâlniţi cu oameni ca ăştia?
Tom:Că îşi fac o imagine proprie, complet diferită, a noastră, nu prea cred. Fiecare vede pe cineva puţin altfel. Şi eu sunt de acord cu asta. Noi încercăm să apărem aşa cum suntem, nu altfel, pentru ca fanii să ne înţeleagă – fiecare în felul lui. Nu vreau să influenţez pe nimeni. Încercăm să facem treaba noastră. O să se vadă, ce cred oamenii despre noi.
Se mai întâmplă şi să fie oameni care se dau drept noi, ceea ce ni se pare o tâmpenie, pentru că fanii sunt păcăliţi. Sunt tot felul de telefonate cu oameni care se dau drept noi. Sau chaturi. Nu credeţi în aşa ceva, căci noi nu intrăm decât foarte rar
_______________________________________
Seara se asterne peste sufletul meu/ Cand tu nu esti aproape/ Iar soarele imi incalzeste inima/ Cand tu esti mereu aproape/ De cate ori tu ma saruti/ Simt vraja iubirii cum mi se scurge-n vine/ De cate ori ma strangi in brate/ Simt pulsul tau in inima mea cum bate/ Pe pietul tau fierbine/ Sa pun capul incetisor/ Sa-mi maingai incet obrazul/ Sa te sarut cu drag de mii de ori/ In ochii tai frumosi ma pierd adesea/ Visez ca tu sa-mi fi aproape/ Si imi doresc cu nemarginire/ Ca trupurile noastre calde sa se inlantuie/ Sa simt caldura ta in mine/ Si sa ne iubim pana la moarte
|
|
..........pupi male
ff marfa interviuri:*
.............super mai pune dak mai ai 
