 crissTokio Hotel fan
Postari: 132
|
|
Nu am mai ascultat ce zicea.Mi-am liat o geaca si snakeri si am iesit,trantind usa.
Am mers in parcul central.Afara deja se inserase,iar luna era pe cerul negru.Era luna noua,rosiatica…
M-am asezat pe o banca,dar langa mine a venit cineva.Nu m-am intors sa vad cine e…Credeam ca e Damon,asa ca am ramas pe loc.
Deodata simt doua maini pe gatul meu,care ma strangeau tare.Nu mai puteam respira,nu ma puteam misca,iar tot ce imi trecea prin minte era,de ce mi-ar fi facut Damon asta?
Intr-adevar,nu fusesem tocmai draguta cu el,dar tot nu intelegeam…
La un moment dat,mainile se retrag de pe gatul meu,dar simt o durere si mai mare.Simteam cu sangele imi este scurs din trup,cum raman fara vlaga.Totul se intuneca in jurul meu,lumina felinarelor nu mai ajunge la mine.Simteam cum ma prabusesc,fara sa pot face ceva.
Am simtit cum sunt purtata in brate,si dusa undeva…undeva in noapte…
Era deja a doua oara cand mi se intampla...A doua oara cand eram luata de langa cei pe care ii iubeam…Ah..Khay…poate ca daca el era acolo,nu s-ar fi intamplat asta…Nu ar fi trebuit sa plec de langa Damon…Mi-era frica si de ceea ce i se putea intampla lui…Dar tot ce imi doream acum era sa fiu langa Khayman,”fratele meu”.El era singurul care ma facea sa ma simt in siguranta,care imi dadea incredere…
Nu stiu cand,si unde m-am trezit…Simteam o durere ingrozitoare a capului.Am incercat sa ma misc,dar eram paralizata…O femeie blonda se apropie de mine.Mi se parea atat de cunoscuta…
-Tu?Gelatina?
-Geliebt,OBRAZNICO!
NU mai intelegeam nimic…Ce vroia ea de fapt de la mine?!
-C..ce vrei?
-Khayman!Din cauza ta el nu mai e!
-Khay?Vrei sa zici…ca..a murit?
-Da,si asta numai din vina ta!A incalcat regulile noastre,cand te-a adus pe tine…
Imi era imposibil sa cred…Khayman…a murit din vina mea.Incercam sa imi retin lacrimile,emotiile,dar nu reuseam.PLangeam ca un copil ce isi pierduse jucaria si nu puteam sa ma opresc.
-Cum s-a intamplat?
-NU conteaza!Dar nu te ingrijora,in curand o sa il urmezi…
Ea se apropie de gatul meu.Am simtit cu isi infige coltii din gatul meu.Durerea era insuportabila…dar nu imi mai pasa.Tot ce vroiam acum,era sa fiu alaturi de Khayman,unicul meu frate,care a murit pentru mine,cel care mi-a demostrat ca nu sunt singura…
Simteam cum ma pierd in intunericul mortii,cum ma sting,cum ma racesc…Dar totusi,nu am reusit sa trec hotarul.Am simtit din nou o durere cumplita,am simtit cu sufletul mi se uneste din nou cu trupul.Am simtit din nou inima ce imi pulsa sangele.Dar totusi,nu stiam ce se intampla cu mine exact.
M-am trezit intr-o camera cu pereti albi,pe u pat.Eram din nou in spital.Deschis usor ochii si ma uit prin jur.Cineva statea langa geam si privea afara.Era cu spatele,dar l-am recunoscut.Parul sau lung si grunet,bine facut.Era Khayman.Era chiar el,nu-mi venea a crede ca el era in viata,ca era langa mine.Din nou ma simteam protejata,din nou nu mai simteam nici-o frica-nimic.Ma simteam bine,chiar daca durerea inca nu-mi dadea pace.
Am intredeschis buzele si am soptit usor.
-Khay…
El se intoarse brusc la mine.Figura lui vesela,ochii cageri-rosii,atat de primitori pentru mine,ce altadata mi se pareau ciudati,imi dadeau un semntiment placut,inimaginabil.
-Ma bucur ca te-ai trezit.Mi-a fost atat de dor de tine.Promit ca nu o sa te mai parasesc niciodata.Iris,nu mi-am dat seama pana acum,dar eu…simt pentru tine o iubire mai presus de una frateasca,eu…te iubesc…
-SI eu…
Atat am reusit sa zic,nu puteam sa vorbesc,gatul inca imi era amortit,si nu puteam vorbi bine.
Am mai stat in spital cateva zile,dupa care am mers acasa.Ce dor imi era de locul acesta,de el,iar acum,puteam fi impreuna.NU mai sufeream din cauza durerii,acum eram exact ca el,o figura palida,moarta,dar totusi care traia pe vecine.Acum,nu mai eram frati,ci doua suflete ce aveau sa isi uneasca destinele pe vecie,ce niciodata nu aveau sa se mai desparta niciodata.
THE END!POate in curand si partea a doua.,
_______________________________________
|
|
(.