Poze tokiohotelrock4ever de la 6725 la 6764

vara

nu ma ajuta vara,
a greierilor d-apoi
si pusa in rama.

nu ma ajuta de roua precum ingeri a

Vara Nu ma ajuta vara, A greierilor naframa, Pictata d-apoi Si pusa in rama. Nu ma ajuta vara, Picuri de roua uscata, Cazuti precum ingeri nostalgici Coroana a lor veche...uzata. Nu ma ajuta vara, Chipul urat al naturii, Brazdat de uzine Si palma culturii. O vara tocmita, Data pe mana desartaciunii... Pierduta in timp, In spatiul lumii... __________________________________________________ Colt uitat Fantasme-ntunecate, Salasluiesc ascunse, In tine impregnate, Cu sufletele unse. Imaginare vise, De la caderea noptii, Cu toate sunt cuprinse, In impasiva sortii. Deschide-ti ochii rosii, De-al oboselii nume, Prefa-i in astri-albastrii, Pe urmele de dune. D-apoi uita visarea, Sau visele haine, Priveste iar iubirea, Pe-a lumii sure urne. _____________________________ Frica de nimic Ramuri uscate, Zgomote caudate, Purtate de vant Se aud ca soapte, Penru un cuvant. Inima iti bate, Fruntea ti-e-ncretita, Iar buzele mate, Fiori multi imita. Corpul ti-e-ncordat, Fara de povara, Rege-ncoronat, Ingeri te-nconjoara. Frica-I doar un nume, Pentru lasitate, Iar cand uiti de lume... Gandul insasi bate. ________________________________ Moarte pentru suflet Cuprins de-al intregului colt necioplit Cuvinte din cuvinte alde se inghit. Murit pe-al raului suflu-nghetat, Tu mortule, chip neuitat. Trezesti visuri calme, Sau pline de tel, Minuni sau fantasme Marginite toate de cer. Iubesti, esti iubit, Inger neghiob, Pierdut,trist,uimit, De-al nemuririi cuvant snob. Deschide-ti tu ochii, Caci doar ai dormit, Dar sufletul rat De moarte-i umbrit. _____________________________________ Priveste Ieri mergeam pe aleea cu ciresi infloriti.Ne tineam de mana si sopeam cuvinte pline de tandrete catre soarele cald.Florile ametitoare ne imbatau ,iar fiecare pala de vant mangaia amorul nostru.Pasii nostrii erau muti si pana si pasarile incetasera cantul, doar pentru a te admira.Eu am continuat sa merg ,hipnotizata de fiecare detaliu al unei fantasme cladite din apa si nisip.Nu imi dadeam seamana cat de mult greseam.Ma indragosteam de aer, de intuneric, de nul, de tine. Azi stau pe scaunul meu vechi din lemn de stejar, band paharul greu de whisky si privind cu jind rujul cel rosu .Ma fascineaza involuntar momentul acesta.Pare desprins din irealitate si totul ma inconjoara cu tacere.Imortalizez momentul si ma ridic lenesa. Pe unul dintre peretii scorojiti de timp, sta agatat un tablou frumos pictat ,ce infatiseaza doua balerine gratiose.Una dintre ele poarta o rochita alba, imaculata si sta arcuita sub greutatea propriilor ei fapte.Celalta este plabusita pe podeaua luminoasa , iar ochii tristi spun mii de povesti.Una dintre ele poate seamana cu viata mea, alta cu viata barbatului pe care il vad in fiecare zi in coltul blocului, alta cu viata doamnei vanzatoare de pe strada pustie, ce impartea inghetata din toneta ei micuta…Istorisirile fiecarui om ce ma inconjoara. Langa tablou, se afla ceasul mare si frumos gravat, care insa nu mai merge de mult timp.A devenit doar o amintire frumoasa. Continui cu pasi marunti drumul pana la usa masiva. Pana acum nu stiam, dar fiecare sunet are marturisirea lui.Poate am sa invat sa ascult mai bine,sau poate nu. Imi lipesc degetele de metalul rece si ma scutur malitios.Ma razgandesc si ma intorc la locul meu comod.Gandurile imi revin iar ,amestecate de cuvinte nestiutoare. Maine o sa mergem din nou pe sub pomii frumos mirositori, o sa ne tinem din nou de mana si cerul o sa ne zambeasca din nou… Priveste dragul meu, natura te adora iar. Tu ma vei privi uimit peste masura si vei spune pe aceiasi voce ragusita ca ma iubesti. Priveste dragul meu, bancuta de acolo, nu mai este. Tu ma vei privi uimit peste masura si vei spune pe aceiasi voce ragusita ca ma iubesti. Priveste dragul meu,atent, spun eu incet ,caci nu te mai iubesc De data asta ,nu vei mai zice nimic, ci doar vei medita la lucruri de mult pierdute. Sti dragul meu?Maine te voi ucide...