Poze tokiohotelrock4ever de la 11030 la 11069

episodul 15 - secrete de un pas in fata, un gest simplu si gratios cu mana, si,

Episodul 15 - Secrete de familie Un pas in fata, un gest simplu si gratios cu mana, si, automat, o pereche de ochi albastri ma priveste sfidator, inauntrul lor parca arzand flacari uriase. Mdea, si eu ma urasc pe mine uneori. Poate de data asta mai mult, doar datorita faptului ca am dat curs invitatie la nunta a Sarei. De ce trebuie sa fiu asa de iertatoare? Of... Trecand pe langa moartea lui Lucky, acest "eveniment fastuos" pe mine m-a lasat rece...poate mai rece ca relatia pe care am inceput sa o am cu Bill. Deja, am inceput sa evit orice fel de conversatie, incuindu-ma tot mai des in camera, ori, evadand cu prima ocazie in parc sau oriunde altundeva. Daca m-ati intreba de ce, nici eu nu as avea un raspuns. Poate ca acel "foc de paie" de la inceput incepe sa se stinga incet-incet, lasand doar o distanta imposibil de trecut...si o apropiere nefireasca de o alta mai persoana...o persoana mai calma, mai matura si ... ehh...incep deja sa visez. Cum as putea sa fiu mai mult decat o prietena cu Michael? Poate mi-o fi mie destinat sa ma indragostesc de cine nu trebuie...sau ca ghinionul si norocul sa se joace cu soarta mea cum vor ele... Oricum, trecand peste problemele mele sentimentale pe care le tot transform in drame sau mai bine zis telenovele, petrecerea a decurs bine. Desi, mi-a pus la bataie toata ipocrizia pe care nici nu stiam ca o ascund in mine; sau talentul actoricesc pe care si Sara il are din plin. Joaca rolul sotiei indragostite extraordinar de bine. Mmm...pe cine crede ea ca pacaleste? Ii detectez greata de la mile departare...Oricum, se pare ca vrea sa merg cu ea intr-o camera mai "retrasa". Oare ce are de gand? * * * - Deci, ce era asa de important incat a trebuit sa ne ascundem? am intrebat asezandu-ma pe o canapea, privind-o pe Sara care se uita fix intr-un colt slab iluminat al camerei. Am uitat sa mentionez ca era destul de putin luminat in toata camera,nu doar acolo. Hmm...poate ascunde ceva? Inainte sa mai pot spune ceva, am observat cum, din bezna aceea incepea a se contura o umbra mica, care s-a dovedit a fi un copil care s-a apropiat de mine, asezandu-se timid pe canapea. Mi-am mutat privirea pe Sara si am intrebat: -Cand? Aceasta a raspuns sec: "Acum 6 ani. A fost doar un one-night stand cu un tip din America." -Macar puteai sa te protejezi...am marait eu dezabrobator privind-o incruntata. Aceasta a ridicat usor umerii si mi-a raspuns : " Tatal tau nu a dorit sa-mi dea bani pentru avort. Vroia sa pregateasca excursia fiicei sale in Germania. Zicea ca ar fi bine sa ma maturizez si eu." "Mdea, sigur..." am soptit incet usor frustrata. Niciodata nu m-am intrebat de ce in primele saptamani de sedere la ea, se ferea de mine pe cat posibil. Dupa calculele mele, copilul se nascuse la sfarsitul lunii august. "In saptamana in care Sara a lipsit...". Atunci mi-am dat seama de unele neclaritati pe care le ignorasem cu buna stiinta. Sara a zambit usor nervoasa, zicand: -De ce crezi ca nu te lasam sa intri in camera antifonata de sub scari? Trebuia sa cresc acest bastard! si o privi cu ura pe fiinta de langa mine. -Esti asa o scorpie... am soptit ca pentru mine privind-o pe Sara , la randul meu, cu sila. Trebuia totusi sa-i fiu recunoscatoare...cand a ramas cu mine pe capul ei, nu m-a abandonat. Sau, au ajutat-o putin si banii pe care ii avea din actiunile parintilor mei? - Iar tu pui la suflet toate povestile lacrimogene. Scuteste-ma cu mila ta! a zis aruncandu-mi in brate cateva acte. Ai aici actele pentru casa pe numele tau. Si certificatul de nastere al lui Katie. Este acum, oficial sora,ta! spuse aprinzandu-si o tigara. Uimita, am intrebat incet : "Si.. contul din banca de la mama si tata? " - E al tau! Ai la dispozitie 5 milioane de dolari. Si vei primi de la mine 1000 pe luna pentru fata. Acum, dispari! * * * -Cum adica pleci?! a strigat frustrat Bill, privindu-ma cum impachetez. L-am privit calma, si i-am zis: -Simplu, ne despartim! si am continuat sa-mi strang lucrurile. -Fara nici un motiv? Macar spune-mi daca am gresit cu ceva... zise baiatul nervos, miscandu-se incontrolabil intr-o parte si in alta. Am zambit scurt : "Si eu care credeam ca ma cunosti. Nu stii ca sunt imprevizibila? " Si am iesit cu bagajele afara din camera, lasandu-l pe Bill confuz. * * * Am stat mai bine de cateva minute blocata in fata usii, neindraznind sa deschid. Aici e locul unde am trait mai bine de 5 ani... multe amintiri ma leaga de casa asta...iar acum e a mea...ce sentiment ciudat... Intr-un final, am deschis usa, intampinandu-ma Michael care vorbea incet cu Katie. L-am imbratisat incet : -Mersi mult, Michael! Chiar aveam nevoie de cineva care sa stea cu mine si cu Katie! -Pentru putin, Kagome! Dar, imi poti explica si mie putin situatia? si-mi arunca o privire curioasa. - Vorbim maine! Acum, as vrea doar sa dorm...alege-ti si tu o camera te rog! Si alege una pentru Katie! * * * M-am trantit in vechiul meu pat,tragand puternic aer in piept, simtind parfumul meu de iasomie. Mi-era asa de dor de camera mea...Am inchis putin ochii, lasandu-mi toti muschii sa se relaxeze . Totul s-a petrecut atat de repede... si parca totusi imi pare rau de Bill...Si Katie... M-am intors cu fata in sus , privind posterele de pe pereti. " Este destul de draguta...are ochii mamei mele...si un par asa de blond..." . Am zambit incet si am soptit inainte de a adormi: "Maine vom merge la cumparaturi...". Sper sa va placa. Iar, mai jos aveti o poza cu Katie :razz: