*..::ToKiO HoTeL G!rLs::..*
If you like Tokio Hotel , then join our forum! Here you'll find the information you need and you'll make new friends!
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
*..::ToKiO HoTeL G!rLs::..* | Reguli | Inregistrare | Login
POZE *..::TOKIO HOTEL G!RLS::..*
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Profil Popa Bianca
 | Femeie
25 ani
Valcea
cauta Barbat
25 - 63 ani |
|
Kagome
se vede cine e fan adevarat ;)
 Din: Braila
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 324
|
|
Hei,am si eu niste povesti scurte scrise de mine  .Sper sa va placa.Iat-o pe prima:
O lacrima curata si pura cade din cer.Alta o urmeaza. Ploua incet peste pamantul fragil. Tresar la racoarea picaturilor. Imi amintesc la fel de clar ca aceste lacrimi de ea...de Adriana,si de cele intamplate acum un an.
Soarele abia daca se zarea pe cer,norii acoperindu-l. Vantul adia incet,incercand parca sa limpezeasca gandurile brunetei din fata mea. Lacrimi caldute curgeau incet pe obrajii ei. La un moment dat,isi ridica privirea si ma intreaba:’De ce?’.
Deja plictisita de aceasta intrebare banala,stupida,ii raspund cu un calm fantastic: ‚Adriana,te rog,incearca sa intelegi! Prietenia asta pune punct aici!’. Plec cu pasi inceti de langa fata,usor resemnata,dar inca simtind inauntrul meu o urma de vinovatie.
Ajung pe trecerea de pietoni. Pierduta in gandurile mele,nu observ cum o masina se apropie repezitor spre mine. Mi-am auzit doar numele strigat si am simtit cum cineva ma impinge de la spate. Dezmeticindu-ma si privind in spate,raman socata de ceea ce vad: Adriana era intinsa pe astfaltul rece,plina de sange.
Eram asa de socata,agitata,speriata de situatie incat,nici nu mai stiu cum de am ajuns la spital. Asteptam nelinistita ca doctorul sa iasa din salon. Intr-un final,ma lasa sa intru. Inauntru erau parintii ranitei si doctorul. Desi mi-am pus sperante,doctorul mi-a zis sec:’Regret,dar nu are nici o sansa!’. Privind-o pe mama Adrianei,am simtit pentru prima data ce inseamna ca cineva sa-ti transmita o privire de gheata. Atat de rece,dura,si in acelasi timp,necrutatoare.Ma apropii incet de fata.Ea deschide cu mare greutate ochii si ma priveste calma.Nicicand ochii ei caprui si blanzi ca a unei caprioare nu mi s-au parut mai frumosi.Erau calzi,senini,resemnati. Fata imi spune incet,parca soptit doar pentru ea: ‚Am facut asta pentru tine,nu uita!’ apoi inchide ochii.Pentru totdeauna.Am inceput sa tip,sa plang,sperand ca e doar un cosmar care trebuie sa se termine.
Deschid ochii si-mi dau seama ca am visat cu ochii deschisi.Imi arunc privirea spre mormantul prietenei mele.Aceeasi cruce de lemn de pe care scrisul s-a sters un pic,aceeasi coroana din trandafiri albi,facuta chiar de mine. Zambesc scurt si spun printre lacrimi:’ Multumesc!M-ai invatat un lucru nepretuit:ca ar trebui sa apreciez prietenia atunci cand trebuie,nu cand e prea tarziu.Dar niciodata sa nu dai inapoi cand e vorba sa-ti salvezi prietenul.Nu voi uita,adio!’.
Ma ridic privind inca o data mormantul, apoi ma indrept cu pasi inceti spre poarta cimitirului,vantul calauzindu-mi drumul.
Deci cum vi se pare?
_______________________________________
Just Promise Me
Whatever We Say
Or Whatever We Do
To Each Other
For Now We'll Make A Vow
To Just
Keep It In The Closet
|
|
| pus acum 15 ani |
|