black.point
Membru nou
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 14
|
|
imi pare rau pt atatea posturi da nu stiu km sa fac sa pun toate pozele intr`un sg post
in fine prima parte
Episodul 1
Bine ati venit!
Undeva in centrul marelui oras Munchen straluceste mandru pe un varf de acoperis steagul Germaniei. Soarele bate cu putere peste acea cladire situata la rasarit lasnad-o clar la vedere. O arhitectura moderna, cu stil, o institutie mare... chiar stralucitoare am putea spune. Panorama perfecta, pasari se asezau pe statuia fantanii din fata, iar iarba, pomii si florile aranjate la spranceana ii dadeau un stil mai elegant si clasic daca era posibil…
Exact acolo se afla scoala si internatul San Roque School, mai pe scurt SRS. Pe orice cetatean din acel mare oras il intrebi de San Roque School ca spune ”deh,bogatii orasului, copii care au de toate si inca prea mult.” Si nu era departe de adevar. SRS este cea mai prestigioasa scoala din Munich, cu taxa, bineinteles, insa copii care sunt cu adevarat silitori pot intra si cu bursa, doar ca trebuie sa treaca un „simplu” examen. In San Roque uniformele sunt mereu puse la punct, stema SRS fiind nelipsita de pe umerele sacourilor... camerele luxoase care mai de care, coridoarele cu marmura, salile de clasa moderne, dotate cu laptoupri, bai ultimul racnet; resturnte,cantine de prima clasa scl. Exterior cuprinde, cu mai mult stil: gradinile care erau enorme, astfel incat elevii deseori mergeau cu minimasinutele de teren, terenuri de fotbal, de baschet, tenis separate. Piscine interioare si exteriore, terase aranjate cu multe flori si cu design care-ti ia ochi.
Cam asta ar fi turul prin San Roque School.
O zi obisnuita, reluand, in care soarele batea cu putere, obisnuita? Nu chiar! Prima zi de scoala de dupa o vacanta lunga de doua luni si jumatate. La restaurantul exterior s-au adunat mai toti elevii, din anul III, si ca de obecei centru lor de atentie, insa nu numai a celor din anul III sunt acei doi baieti, visul orcarei fete. Gemenii Bill si Tom Kaulitz,”tokiohotelistii”.
„Bill! Nu imi vine sa cred ca nu esti in turneu! Nu trebuia sa vi la scoala”,spune fata mulatra si ii arunca o privire vistoare.
„De ce, Sary, nu iti era dor de mine?” raspunde Bill pe un ton simpatic.
„Ba daaa!!!” striga Sarah sarind ca arsa ca mai apoi sa ofetze ca si cand s-ar uita la un poster cu el dezbracat.
Bill si Tom radeau si se simteau bine cu vechii „prieteni”. (mai nou fani)
Georg se asezase si el la masa, fiind de asemenea urmarit de multe priviri:
„Am auzit ca cica au intra trei pe bursa.”
Sarah rase ironic,dar Georg continua:
„ In anul III,unul dintre ei, la voi in clasa, nu la noi.”(„noi” finnd clasa A,iar „voi” clasa B, cea mai ravnita)
Toti pareau deranjati, dar si amuzati de cele spuse de Georg.
*
Serena lua bagajele din mana valetului, privi in fatza si-si facu curaj sa inainteze spre un nou inceput. A fost mutata de la Munchen Hight School, doar pentru ca parintii considerau un liceu obisnuit nedemn pentru fiica lor. Bineinteles ca parerea Serenei i-a durut in trei litere. Nu s-au gandit ca-si facuse prieteni, ca avea nebunii ei acolo, iubitul ei, de ca in mod evident a trebuit sa se desparta. Nu vroia sa dea de inteles, insa doar ea stia cat a suferit pentru aceasta subita mutare, pentru doar un an de liceu. Nu conta ca Serena nu era stilul de fata ca cei din SRS, plini de fite, innebuniti dupa sex,”glamour”.
Din cele auzite, toti elevii se stransesera la restaurant pentru sa se revedea, insa pe cine sa revada ea? S-a dus direct in coridorul principal, de unde incepeau scarile pentru etajul superior. Acolo urma sa se tina discursul de incepre a anului.
*
Clopoteul suna simbolic pentru prima data in acel an, era clar! Trebuiau sa se duca la coridorul prinicipal.Domul Graind, directorul scolii,”Grandy” in limbajul elevilor, urma sa-si tina discursul de incepre a anului.
*
Serena auzi clopotelul ce nu suna ca in Munich HS,era total diferit parca ar canta o melodie,nu se pastrau traditii simplute,totul era luxos si sofisticat acolo.Ea, desi duce o viata care sa-i permita aceste obiceiuri,nu este asa.
Intorcandu-si privirea a zarit o fata care statea sprijinita de stalpul de marmura din coridor. Simplitatea ei o lasa masca pe Serena. Era imbracata saracut,cu o mica sacosa dupa ea si un ghiozdanel in spate.Parul simplu aranjat,nemachiata,cu o fatza simpla,care, insa spunea multe.Pare o fata fragila, inteligenta. Fiind singurele de acolo Serena a vrut sa intre in vorba cu ea,insa atunci….
Un val de voci au venit inspre cele doua fete, apoi multi adolescenti, Serena s-a pierdut printre ei si nu a mai vazut fata care-i cazuse asa de bine. S-a uitat atent la oamenii ce-i avea in fata. Exact cum isi inchipuise: haine Armani, machiaje Gucci iar parfumurile de la Dior pluteau in aer, aparent asta nu era o mare gravitate insa fitele , aerul superior gestica de „super-star” puneau capac lasand o descriere cat se poate de….SRS. Nu a vazut pe nimeni pe acolo cu care sa vrea sa intre in vorba, erau diferite cerculete de persoane, aparent prieteni, insa unul era foarte mare,a vaut vag pe cineva in centru insa nu o interesa sa afle mai mult.
Directorul iese la capatul scarilor astfel se facut liniste totala. Serenei i s-a parut arogant, insa urma sa se convinga. In spatele lui stateau 10-12 profesori care nu pareau deloc ca restul, inganfati sau superiori. Grozav! Ce putea spune….
„Dragii mei elevi! Ma bucur sa va revad si pe unii sa va intalnesc. Incepe un an nou, un an in care trebuie sa acumulati noi cunostinte, sa mariti prestigiul liceului SRS. Voi sunteti viitorul nostru, de aceea liceul acesta pune baza pe educarea si informarea voastra”………
Serena simtea cum adoarme. Intr-adevar si la Munich HS erau plictisitoare discursurile, dar asta era ridicol! Poate si din cauza faptului ca nu are cu cine sa vorbeasca.
Dupa jumatate de ora discurscul INCA nu era terminat.
„ Cu mare mandrie anunt ca anul acesta s-a trecut si pe burse, astfel avem elevi aici care intr-adevar vor sa invete. Le uram bun venit si mult noroc.”
Insa in randul elevilor se auzira huiduieli discrete. Trecand peste asta doar cu o privire urata, directorul continua:
„Regulile le stiti deja, insa sunt afisate si la panoul de pe fiecare coridor, pentru cine doreste sa le relectureze, voi anunta camerele, atentie coridorul fetelor este la stanga, cel al baietilor la drepta.”
……………………
Camera 215
Blair Hodges
Sarah Mirrow
Serena Leance
Serena care aproape adormise tresari la auzul numelui ei. Camera 215 la stanga. Acolo va urma sa stea, departe de ai ei, pentru un an. Abia astepta sa scape din acel internat care-l vedea ca o inchisoare.
Camera 319
Bill Kauliz
Tom Kaulitz
„Prestigiul nostru, gemenii Kaulitz si bineinteles Listig si Scahnfer.” spuse Graind zambind cu subinteles. Ce conta ca nu erau in domeniul scolii? Atata timp cat Tokio Hotel aveau un succes mondial, era un prestigiu pentru SRS.
„Deci Bill, Tom (pentru prima oara doar pe numele mic) si Teo Rold. Acestea fiind zise va urez un sincer bun venit si mult noroc! Un an nou scolar bun!” termina Graind discursul(in sfarsiiit!).
Serena pasi cu pasi mici spre un nou inceput, lasa o lacrima sa-i cada pe obraz care o ascunse cu parul.Va fi ultima din cauza aceasta. A mers mai departe cu capul sus spre camera sa.
sper sa va plak..ink odata nu`i facut de mne
_______________________________________
who don`t need them8->
|
|
Ca stii ca nu gandesc de doua ori...
