*KiKi*
Moderator
 Din: nameless land
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 13000
|
|
Deci...stand-up comedy. Sper ca stitzi ce-i aia.
Ei sunt 2: Teo si Costel. [pe astia-i stiu eu]
Uitatzi un blog-entry al lui Teo:
[nuh va asigur k e suta la suta de el...sa speram ca da...o sa pun clipuri de pe youtube cu ei... Asta il aveam salvat in calc... ]
Vrei să faci stand-up?
de Teo
Să mori tu! Oare de ce?
Eu zic că e de căcat şi că în fond nu ai decât două variante. Prima e aşa: stai şi munceşti şi te chinui şi gândeşti şi îţi propui şi realizezi parţial şi revizuieşti şi mai zici o dată şi iese mai bine dar tot nu e ce vrei tu şi te mai chinui şi apoi eşti oarecum mulţumit şi tot ce primeşti în schimb e senzaţia că trebuie să o iei cât mai repede de la capăt că altfel zic ăia că te repeţi. A doua constă în exact ce am zis mai devreme, doar că în schimb te mai şi întrebi din când în când exact cum dracu ai ajuns să faci asta şi dacă are vreun rost să faci idioţii ăştia beţi din discoteca de mare renume din Breaza să râdă...
Nu mai bine apăreai tu la televizor? Nu mai bine luai tu bani ceva mai mulţi ca să munceşti un pic mai puţin? Idioţii beţi care te vedeau ar fi fost aceiaşi, doar că nu îi mai vedeai tu pe ei. În plus aveai presă, Bamboo, pizde, monden. Viaţă.
Şi totuşi, eşti pe scenă la Slatina. Nu mai bine te laşi?
Umorul e cel mai subiectiv simţ pe care îl are omul. Şi mai mult decât atât, e singurul pe care toţi sunt convinşi că îl au dezvoltat la maxim. Mulţi îşi dau seama că doar pentru că aud zgomotele din jur, asta nu înseamnă că au ureche muzicală, alţii înţeleg că sunt un pic miopi şi daltonişti şi majoritatea înţelege că atunci când vine vorba de gust fiecare savurează exact ce vrea. Dar când vine vorba de glume, fiecare are etalonul lui propriu şi personal, pe care îl consideră nu numai universal, dar şi superior prin excelenţă. Aţi auzit pe cineva să zică: "Da, glumele astea nu sunt deloc pe gustul meu, dar oamenii care le apreciază sunt în mod sigur mişto, educaţi şi mai inteligenţi decât mine"? Sau "Să moară mama de înţeleg ce zice, da' băiatu' e pă treaba lui"?
Nu. Pentru că dacă o glumă nu e pe placul tău, atunci e destul de sigur că îi consideri pe toţi cei care râd la ea idioţi. Cât despre despre omul care a zis-o... el probabil că trebuie să fie avortat la maturitate, apoi legat de un televizor în flăcări şi aruncat de la bordul unui avion care se prăbuşeşte, nu? Nu de alta, da' n-ai cum să vorbeşti în halul ăsta despre Cleopatra, ce naiba?!
Asta înseamnă că, acum că te-ai apucat de stand up, te vei pomeni în curând în faţa a 20 de oameni într-o sală care ar ţine 160 lejer. Din ăştia 20, şase sunt împreună că e ziua unuia dintre ei şi deci s-au îmbătat acum o săptămână şi n-o să se trezească până poimâine. Alţi trei dintre ei s-au nimerit pe acolo că au de luat bani de la barman, vreo doi sunt la prima întâlnire, şi restul nu au gâsit nimic altceva deschis în zonă şi deci nu ştiau că urmează să faci tu show în Slatina - ăştia în maxim 15 minute se vor oftica din cauză că tu te auzi prea tare în două boxe de calculator şi îi deranjezi de la Bergenbieru' pe care-l îndeasă în boturile lor demne de Discovery Channel.
Na. Acum fă-i să râdă.
După două observaţii inedite despre modul în care oamenii îşi schimbă statusul pe messenger şi apoi stau pe invisible, urmează o poantă porcoasă. Aici beţivii râd pavlovian pentru că au auzit cuvântul pula (a 23-a oara în ultimele 3 minute la masa lor, dar pentru prima dată venind dintr-o pereche de boxe de calculator), dar oamenii care sunt la prima întalnire sunt deja negri la faţă. Nevasta patronului mustăceşte şi ea, i-a cam placut poanta, dar la noapte o să-l fută pe om la creier că i-a adus porcoşenia în bar, păi ăsta e umor?
După ceva timp chinuitor în care transpiri, ţipi un pic şi te cerţi cu băiatu' care a ieşit şi a intrat de 12 ori în ultimul sfert de oră pe uşa care e exact lângă ceea ce au zis ei că în mod sigur e o scenă, termini cu poanta ta cea mai bună, ceva care are ceva deştept care leagă iubirea de mamă, hârtia igenică şi obiceiurile de înmormântare la daci. Oamenii râd acum ceva mai mult, dar totuşi mult mai puţin decât erai tu obşnuit de la Breaza.
Termini, te retragi într-un colţ şi sugi abătut o bere caldă.
De nicăieri vine la masa ta cineva şi îţi zice că eşti foarte tare. Cu o micuţă sclipire de speranţă în ochi, îl intrebi dacă i-a placut show-ul. Îţi zice că abia a venit şi te-a ratat, dar a văzut pe net un tip care avea un nume asemănător şi apoi îţi dai seama că nu te ştie de fapt. Dar data viitoare când mai treci prin Slatina, sigur o să vină. El şi toţi băieţii de la spălătorie. Doar că acum trebuie să se ducă să-l apere pe barman de nişte bulangii care au venit să-i ceară bani.
Stai şi te întrebi cum ai ajuns să faci asta şi de ce dracu' nu te-ai lecuit după toată treaba cu discoteca din Breaza.
Nu mai bine apăreai tu la televizor? Nu mai bine jucai tu într-un sitcom lejer, de vară, cu nişte fete frumoase din trustul Pro? Nu mai bine trimiteai tu poze din vacanţa de vis din Croaţia la revista Star şi ei le publicau pentru că tu faceai parte dintr-o trupă dance etno lansată de Costi Ioniţă?
Nu mai bine te ştia lumea pentru că te ştia de undeva, mai puţin pentru că şi făceai ceva?
Raspunde.
Dacă zici că nu, atunci ia microfonul şi apucă-te.
Dacă zici că da, du-te dracu la un casting şi lasă-ne... crede-mă, o să îţi placă să te baţi în ciocolată cu Nikita.
_______________________________________
Tic Tac....
BOOM!
|
|
